Marrakech 2011

Marrakech 2011: Jurnal sportiv

            De ceva timp, îmi propusesem să păşesc pe continentul african la un eveniment sportiv. Mi s-a ivit oportunitatea să alerg la semi-maraton, la cea de-a 21-a ediţie din Maroc la Marrakech, în 30 ianuarie 2011, așa că am ales cu câteva luni de zile înainte una din ofertele de avion low cost, via Italia.

                Puțină geografie

                Marocul este situat în vârful nord-vestic al Africii. Este o ţară cu deşert, lanţuri muntoase înalte şi cu unele din oraşele cele mai bogate în cultură de pe continentul african.

Marrakech-ul  este cunoscut ca marele Oraş Roşu al Marocului, fiind înconjurat de palmieri şi păduri de măslini. Este unul dintre marile oraşe islamice ale Africii de Nord, bogat în istorie, cultură, arhitectură şi design. Pieţele sale l-au făcut celebru în întreaga lume. Oraşul este împărţit în Gueliz la nord, construit de francezi în secolul XX, şi vechea Medina, care include marile souk-uri (pieţe) şi celebra Jamaa El Fna, piaţa centrală a vechiului oraş. Acest loc a fost declarat de UNESCO ca făcând parte din patrimoniului universal.

Zi şi noapte, piaţa este plină cu artişti (acrobaţi, muzicanţi, boxeri şi îmblânzitori de cobre) şi tarabe cu mâncare. Tradiţia acestor artişti vine din vremea caravanelor de cămile, care traversau munţii Atlas şi deşertul, ajungând în final aici. Oamenii trebuiau să aştepte să îşi vândă marfa. În timp ce aşteptau, localnicii veneau să-i distreze. Tradiţia continuă după atâtea secole şi astăzi.

Pentru soţia mea, vedeta pieţei este servirea mâncării. Este un adevărat spectacol, care merită urmărit: bucătarul pregăteşte în faţa ta tajine-ul,tangia sau gustoasa supă marocană. Nu am ezitat să gust şi delicatese cum ar fi creier de miel, supă de melci, urmate de un pahar de ceai de mentă, turnat cu măiestrie în aşa fel încât să facă spume, semn al respectului faţă de oaspete.

Alergătorului îi șade bine cu traseul

La înscrierea la concurs, suntem întâmpinaţi de un spectacol de tobe africane și de corturi ale berberilor, unde se vindeau produse tradiţionale. Sunt înscrişi aproximativ 3.000 de sportivi la proba de semimaraton. Îmi ridic bucuros numărul de concurs, sponsorizat de Sindicatul PRO LEX.

În ziua concursului, plecăm dimineaţa devreme din Medina, unde eram cazaţi, pentru a ne prezenta la START. Gazda noastră a fost foarte înţelegătoare şi ne-a pregătit micul dejun la o oră la care în mod normal toţi dorm. Ştiam că mă voi întâlni cu mulţi sportivi străini, dar şi din România. Vremea era numai bună pentru alergat: 14°C. Soţia este lângă mine, cu aparatul de fotografiat, şi îmi preia surplusul de echipament. Ploaia se îndură de noi şi se opreşte, astfel avem parte de un start înnorat.

Se pleacă dintr-o zonă aproape de centru. Datorită mulţimii de oameni, nu am reuşit să mă întâlnesc cu ceilalţi alergători români, dar la final ne vom vedea. Traseul semimaratonului ne duce pe Av Mohamed V, continuă pe Av Hassan II,  prin faţa impresionantei gări din Marrakech, o bijuterie de arhitectură modernă. Sunt înconjurat de numeroşi  atleţi europeni, care alergă foarte bine. Ieşim din oraş şi trecem printr-o livadă de măslini, apoi prin cea de portocali din Jardins Menara. Facem o buclă, intersectând bulevardul plin de palmieri care duce spre aeroport, unde soţia filmează cursa. Sunt bucuros să o aud încurajându-mă de pe margine, alături de localnici.

Traseul ne poartă pe lângă zidul Medinei, lung de peste 16 km: Văd copii jucând fotbal pe terenuri virane. În intersecţii, poliţiştii care supravegheau traficul rutier şi care erau îmbrăcaţi frumos, ca pentru Revista de Front. Pe ultima parte a traseului, trecem pe lângă Palatul Suleiman, cu porţi impresionante, înconjurat de zidurile roşii specific marocane.Am trecut linia de sosire bucuros că am încheiat cu timpul de 01:36:26 şi primesc o medalie cu simbolul oraşului. Am ocazia să mă întâlnesc cu clujeanul Andras Zsigmondcare a alergat semimaratonul cu timpul de 1:25:52 şi cu alţi alergătorii de la un club de atletism din capitală. Stăm câteva minute la discuţii înainte de a reveni în Riadul, locuinţe tradiţionale cu terasă unde eram cazaţi.

Whisky marocan și papuci berberi

                În Medina, este extraordinar felul în care marocanii te acceptă, sunt foarte prietenoşi şi te introduc în lumea lor. Unul din avantajele traiului înghesuit este faptul că vezi şi simţi adevărata viaţă locală: îl vezi pe pantofar cum repară o pereche de pantofi purtaţi până li s-a dezlipit călcâiul; vezi stofele de toate felurile, de la mătase pînă la cele din păr de cămilă, din care se confecționează caftane în atelierele de croitorie; pe măcelar cum porţionează cu satârul un miel; pe localnici care stau la un pahar de ceai verde sau whisky marocan , cum i se spune. În bazar, la fiecare pas, vânzătorii te salută şi încearcă să te atragă cu  produsele lor, în speranţa că te vei lăsa copleşit de farmecul acestora şi vei cumpăra ceva de la ei. În souk-ul pielarilor, vezi mii de opincuţe marocane numite babush sau papucul berber, lucrate manual, cu garanţie de 5 ani.

Souk-ul este unul din locurile cele mai creative de pe planetă, iar experienţa unei plimbări prin străduţele labirintice merită trăită măcar o dată în viaţă. Sunt foarte multe atracții turistice, dar aventura deșertului rămâne pentru altă dată. ( DINU VLAD)